Tiger Woods s-a întors în Circuitul profesionist, după opt luni de recuperare. Urmare a refacerii genunchiului stâng. În tot acest timp, marele campion american nu a stat degeaba. Familia sa a primit un nou membru. După fetiţa născută în 2007, Elin a adus pe lume un băieţel. Şi probabil că Tiger şi-a dat seama că viaţa înseamnă mai mult decât succesele de pe terenul de golf.
Dovadă în acest sens stă atitudinea sa relaxată, în momentul înfrângerii suferite în turul secund al Campionatului meci Accenture, turneul desfăşurat în apropiere de Tucson, în deşertul Arizonei. A pierdut la Tim Clark, sud-africanul care în ziua anterioară îl învinsese pe Retief Goosen. Nimic ruşinos, aşadar, în acest insucces.
Ceea ce m-a încântat a fost faptul că Tiger, învingător la diferenţă-record în finala din 2008, nu s-a mai cramponat de victorie. A conştientizat că recuperarea este un proces de durată. Nimic din încrâncenarea cu care a dus până la cupa a 19-a din baraj disputa cu Rocco Mediate, din prelungirile Openului american, din iunie 2008. Atunci, Tiger a câştigat al 14-lea titlu de mare şlem din carieră. A jucat într-un singur picior, purtat către succes doar de voinţa sa extraordinară. Dar a pierdut aproape un an din aceeaşi carieră.
Deşi afirmă contrariul, că dacă nu s-ar fi simţit capabil să câştige, nu ar fi venit la startul turneului, sunt sigur că în sinea sa Tiger este conştient că recuperarea va dura. S-ar putea să nu mai fie niciodată acelaşi mare campion. S-ar putea să fie nevoit să schimbe swing-ul, pentru a menaja genunchiul bionic. S-ar putea... Tocmai aici este frumuseţea. Să urmăreşti fenomenul în desfăşurarea sa şi să încerci o oarece înţelegere a acestuia.
Ceea ce atrage este faptul că, dintr-o dată, Tigrul s-a transformat în Om. Iar această metamorfoză este o victorie în sine.
