Martin câştigă cu emoţii în Africa de Sud

Pablo Martin şi-a apărat cu succes titlul în Campionatul Alfred Dunhill, deşi a trecut prin ceva emoţii, la ultimele cupe ale traseului clubului Leopard Creek. Aflat la cinci lovituri în fruntea clasamentului, în momentul în care a întors, în ultima rundă, spaniolul şi-a văzut redusă diferenţa la doar o lovitură, urmare a unui triplu bogey la penultima cupă. Şi-a păstrat însă cumpătul şi a realizat birdie la ultima, apoi şi-a trecut în palmares cel de-al treilea succes în Circuitul European.

Runda finală la 70, doi sub par, l-a făcut să încheie cu un total de 11 sub par, la două lovituri în faţa următorilor clasaţi, reprezentanţii gazdelor, sud-africanii Charl Schwartzel şi Anthony Michael, şi danezul venit din Circuitul Challenge, Thorbjorn Olesen.

Ultima zi a început cu Michael, debutantul în vârstă de 25 de ani, pe primul loc. Atunci când Martin aproape că a trimis în cupă cu lovitura de aproche, la chiar prima cupă, apoi a realizat formalitatea unui birdie, ca să continue cu un putt pentru eagle de la trei metri, la cea de-a doua, situaţia la vârful ierarhiei s-a schimbat radical. Michael a realizat şi el birdie la prima, dar a venit cu par la următoarea şi a avut nevoie de două lovituri pentru a scoate mingea dintr-un bunker de green, la cea de-a treia cupă, pe care a încheiat-o cu bogey.

Martin a trimis în cupă putt-uri pentru birdies, de la mai puţin de trei metri, la a şaptea şi a noua, şi a întors în doar 30. În acest timp, Michael a realizat şi el birdie la cupa a opta, menţinându-se în lupta pentru victorie.

Însă sud-africanul, fost jucător profesionist de baseball, a greşit cu driverul la a 11-a, când a trimis un hook mult în stânga, a suferit dublu bogey şi l-a lăsat pe Martin la cinci lovituri în fruntea clasamentului, cu şapte cupe rămase de jucat.

Deznodământul părea uşor de desluşit, în acel moment. Emoţiile şi-au făcut însă apariţia în jocul lui Martin, 24 de ani. A avut noroc că a scăpat doar cu par de la cupa a 13-a, par cinci, după ce lovitura de aproche l-a făcut să joace de pe peretele bunkerului. A pierdut o lovitură la a 14-a, după ce a trimis cu un trei wood în lizieră, ca apoi să se împotmolească de-a binelea la penultima cupă, acolo unde el însuşi şi-a descris jocul ca fiind "o mare mizerie".

După ce a trimis cu driverul în nisip, ulterior şi-a găsit mingea în rough şi, deşi a dropat, a avut nevoie de patru lovituri pentru a pune pe green, apoi de alte trei putt-uri, pentru a încheia cu un dezastruos şapte. Din fericire pentru el, a uitat repede acea întâmplare nefericită şi a găsit un drive perfect, pe centrul fairway-ului de la a 18-a, apoi a avut nervi de oţel şi a pus mingea cu un cinci wood pe centrul green-ului înconjurat de obstacolul cu apă.

Michael a încercat să ţină pasul cu colegul de joc, dar mingea sa a ajuns în apă, chiar dacă a salvat par-ul, la acea ultimă cupă. "Am jucat bine la primele nouă - a spus Martin. N-am avut prea multe probleme şi am trimis în cupă vreo două putt-uri bune. Am avut noroc la a 13-a, pentru că nu am avut cel mai bun swing în această săptămână. Se poate spune că a fost norocul învingătorului. Din fericire, am realizat câteva lovituri b une, mai ales la a 18-a. Jucasem binişor în ultima perioadă şi mi-am dorit să fac tot posibilul pentru a scoate un rezultat cât mai bun."

Martin a intrat în posesia cecului în valoare de 158.500 de euro şi a devenit primul lider al actualului sezon al Cursei pentru Dubai, pentru al doilea an la rând. Spaniolul a devenit primul jucător care-şi apără cu succes titlul în Circuitul European, de la victoria lui Padraig Harrington, din Openul britanic 2008. Pentru isprava din Africa de Sud, a fost răsplătit cu o găleată cu apă, turnată în spinare de compatrioţii Rafael Cabrera-Bello şi Alvaro Velasco. “În mod normal, învingătorii sunt aruncaţi în lacul de la ultima cupă. Bine că astăzi s-au rezumat la găleata aceea cu apă, pentru că lacul ăla e plin de crocodili şi de tot felul de animale ciudate.”

Revenind la ceilalţi jucători din fruntea ierarhiei, să notăm performanţa lui Olesen, care şi-a început prima campanie din Circuitul European cu cel mai bun rezultat al rundei finale, 66, în timp ce Schwartzel a încheiat ziua cu 70, pe locul secund, pentru a patra oară, în turneul pe care l-a câştigat în 2004.

Recompensa a venit după o vară cu multe dezamăgiri

Dustin Johnson a trecut cu bine peste o vară plină de dezamăgiri, suferite în ultima zi a unor turnee importante. Mai întâi, a fost runda încheiată la 82, în duminică Openului american. Apoi, a fost lovitura primită într-un alt turneu major, la Campionatul PGA, când i-a fost refuzat un loc în barajul pentru desemnarea învingătorului, după ce a atins nisipul cu placheta crosei, în bunker, la ultima cupă, şi a fost penalizat în consecinţă.

Înarmat cu multă voinţă, Dustin a crezut în şansele sale şi şi-a aşteptat cuminte rândul la victorie. Recompensa a venit duminică, în Campionatul BMW, când americanul în vârstă de 26 de ani a jucat fără eroare ultimele nouă cupe de la Cog Hill, a refăcut diferenţa de trei lovituri faţă de Paul Casey şi şi-a trecut în palmares cea de-a doua victorie a sezonului. Aflat în flight-ul final pentru a patra oară din iunie încoace, Johnson a închis turneul cu o rundă la 69, doi sub par, şi a câştigat la diferenţă de o lovitură.

Foarte importantă în acontarea victoriei a fost evoluţia de la penultima cupă. Într-un moment în care se afla pe primul loc, la egalitate, conştient că aceasta este ultima şansă de a se detaşa de adversar, Johnson a folosit driver-ul şi a trimis de la tee peste copaci, cu un uşor fade. Mingea a aterizat pe fairway, de unde a executat lovitura de apropiere cu un sand wedge, fapt ce i-a permis să pună mingea la ceva mai mult de jumătate de metru de cupă şi să realizeze birdie. La fel de impresionantă a fost şi evoluţia de la a 18-a, când a trimis din nou la distanţă cu driver-ul şi s-a mulţumit, prudent, cu par-ul.

Victorios la Pebble Beach, în februarie, Johnson a devenit rapid una din vedetele Circuitului. El va fi prezent la startul ultimei etape a playoff-ului Cupei FedEx, Campionatul Circuitului, din postura ocupantului locului doi la general, cu o şansă importantă la acontarea bonusului de zece milioane de dolari.

Unul dintre adversarii pe care nu va fi nevoit să-l înfrunte la East Lake este Tiger Woods. Liderul clasamentului mondial a avut probleme în debutul rundei pe care a încheiat-o la 70. A fost al 15-lea, la egalitate, la final, rezultat insuficient pentru a-i facilita pătrunderea între primii 30 şi, implicit, prezenţa la ultimul mare turneu individual al sezonului. Va fi pentru prima dată în cariera de profesionist a lui Woods când acesta nu va putea fi prezent la start, din motive de clasament.

Woods a jucat în flight cu Phil Mickelson, pentru prima dată în acest an, iar Lefty l-a dominat copios. Mickelson a închis runda la 67 şi a fost în cele din urmă al optulea, la egalitate, aceasta fiind prima sa clasare între primii zece, de la Openul american încoace. A fost pentru a 26-a oară când cei mai valoroşi jucători din lume au evoluat în acelaşi flight, iar scorul este egal: fiecare a câştigat de câte 11 ori, alte patru meciuri încheindu-se nedecis.

Woods se pregăteşte acum pentru Cupa Ryder, şi nu va fi singur în această pauză de două săptămâni. Alţi doi jucători aleşi de Corey Pavin, Stewart Cink şi Rickie Fowler, au ratat calificarea pentru Campionatul Circuitului.

De cealaltă parte, Casey a fost omis de Colin Montgomerie. Al nouălea jucător al lumii nu va fi astfel prezent la Celtic Manor Resort. Englezul Englezul a avut ocazia de a demonstra că decizia scoţianului a fost greşită. A avut trei lovituri în fruntea clasamentului, cu nouă cupe rămase de joc, înainte de a pierde avantajul, după trei bogeys consecutive. Casey a avut trei şanse de pe fairway, însă nu şi-a oferit nicio ocazie clară de birdie, la mai puţin de opt metri de cupă. Consolarea ar fi că locul doi, solitar, l-a urcat pe poziţia a cincea în clasamentul Cupei FedEx, iar primii cinci jucători din această ierarhie nu trebuie decât să câştige turneul de la periferia Atlantei, pentru a intra în posesia celui mai mare bonus din golful mondial.

Au fost şi momente dramatice la Cog Hill, în condiţiile în care din cei 70 de jucători aflaţi la start, doar 30 au acces în turneul următor. Charlie Wi s-a aflat pentru mult timp în postura de a prinde în premieră un loc la Campionatul Circuitului, până ce a comis bogeys la ultimele două cupe, ratând un putt pentru par, de la patru metri, la ultima cupă. O contraperformanţă care l-a făcut pe Bill Haas să urce pe locul 30.

Matt Kuchar avea nevoie de birdie pentru a prinde un loc în baraj la Cog Hill. A trimis cu putter-ul la un metru de cupă, pentru ca apoi să rateze şi par-ul. Bogey-ul l-a clasat pe patru, la egalitate, ceea ce i-a permis lui K.J. Choi să intre în Top 30.

Ryan Moore, liderul de dinaintea ultimei zile, era singur pe locul trei, în momentul în care a trimis cu lovitura a doua dincolo de green-ul de la a 18-a. A jucat intelignet, departe de steag, pentru a evita executarea unui chip în capă şi a suferit cu stoicism un bogey, ceea ce l-a făcut să rămână între primii 30. Dacă Moore ar fi suferit dublu bogey, ar fi ratat participarea la Campionatul Circuitului. Locul 30, ultimul, a fost ocupat de Bo Van Pelt.

Un belgian, în Ţările de Jos

Nicolas Colsaerts a realizat birdies la ultimele trei cupe şi a stabilit ştacheta la opt sub par, după prima rundă a Openului Olandei KLM. Promovat din Circuitul Challenge, belgianul a venit cu un 62 pe traseul clubului Hilversumsche, rezultat care îl clasează la două lovituri în faţa englezului Kenneth Ferrie.

Posesor al celei mai bune statistici la lovitura cu driver-ul în actualul sezon al Circuitului European, Colsaerts a întors în 33, pentru ca apoi să revină în forţă, la ultimele nouă cupe, cu birdies la a 11-a, a 13-a şi a 14-a, înaintea acelui hattrick de final. În cele din urmă, a fost cea mai valoroasă rundă din cariera sa de jucător în Circuitul European. Fără victorie în Circuitul principal, Colsaerts dovedeşte că se simte bine pe iarba din Olanda. În urmă cu un an, pe când juca în liga a doua a golfului european, belgianul a câştigat turneul Dutch Futures. De altfel, el a explicat:

"E ca un turneu de casă pentru mine. Am copilărit jucând pe trasee asemnănătoare, în Belgia, aşa că mă simt cât se poate de în largul meu aici, pe un traseu unde sunt mulţi copaci, un traseu amenajat în mod tradiţional. Au fost făcute câteva modificări, foarte bine gândite şi foarte bine operate. Îmi place genul acesta de trasee, pentru că sunt obişnuit cu ele."

Anul trecut, Colsaerts a încheiat al treilea în Circuitul Challenge şi a revenit în liga principală. Acum în vârstă de 27 de ani, belgianul a trecut la profesionism chiar în ziua în care a împlinit 18 ani. El este optimist, în privinţa viitorului:

"Este primul meu an în care revin în Circuit, după trei ani de absenţă. Mi-a prins foarte bine să mă întorc şi m-am simţit imediat în largul meu, aşa că rezultatele au venit de la sine. Îmi dau seama din nou că pot concura la cel mai înalt nivel. Încă nu sunt mulţumit de chipping şi putting, însă de când mă ştiu am lucrat pentru a perfecţiona aceste zone ale jocului."

Fost câştigător al Openului European, Ferrie ocupă în prezent locul 110 în Cursa către Dubai şi este conştient că o performanţă bună realizată în această săptămână i-ar mai risipi puţin din grijile legate de atât de dorita clasare între primii 115 jucători şi, implicit, păstrarea dreptului de a juca şi sezonul viitor la acelaşi nivel. Un eagle realizat la cupa finală, un par cinci, l-a ajutat în acest sens, acesta fiind precedat de cinci birdies şi de un bogey.

Debutant în Cupa Ryder, englezul Ross Fisher este unul dintre cei cinci golferi care ocupă la egalitate locul trei, alături de compatriotul Nick Dougherty, de argentinianul Tano Goya, de francezul Raphaël Jacquelin şi de scoţianul Richie Ramsay.

Deţinătorul titlului, Simon Dyson, a avut o evoluţie destul de rar întâlnită. Englezul nu a deviat nicio clipă de la par şi a încheiat, normal, la 70.

Tiger va juca în Cupa Ryder

Undeva, în aceeaşi clădire cu bursa din New York, dar la şapte etaje deasupra acesteia, Corey Pavin, căpitanul nejucător al echipei Statelor Unite de Cupa Ryder, a făcut anunţul aşteptat de o lume întreagă. A ales trei jucători cu experienţă. A patra opţiune implică mai multe riscuri.

Veteranii Tiger Woods, lider al clasamentului mondial, dar fără niciun succes în cele 11 turnee disputate sezonul acesta, Zach Johnson şi Stewart Cink, au fost aleşi să joace împotriva Europei, în meciul programat între 1 şi 3 octombrie, la Celtic Manor Resort din Newport, Ţara Galilor. Pavin l-a mai adus la echipă şi pe tânărul în vârstă de doar 21 de ani Rickie Fowler, fără victorie în cariera de profesionist şi fără clasare între primii zece în turneele disputate din iunie încoace. Decizia căpitanului îl transformă pe Fowler în primul debutant ales să joace în Cupa Ryder. Pavin şi-a justificat alegerea lui Fowler prin aceea că Rickie a câştigat şapte din cele opt meciuri jucate în Cupa Walker.

Americanii n-au mai câştigat în deplasare din 1993. Prin anunţul de marţi seara, Pavin şi-a completat echipa de 12 jucători, care-i cuprindea deja pe cei opt care-şi acontaseră locurile automat, prin criteriile de calificare, la sfârşitul Campionatului PGA. Aceştia sunt: Phil Mickelson - învingătorul din Masters-ul american, Hunter Mahan, Jim Furyk, Steve Stricker, Jeff Overton, Bubba Watson, Dustin Johnson şi Matt Kuchar. Cinci dintre jucători (Kuchar, Overton, Johnson, Watson şi Fowler) se vor afla la debutul în competiţie.

Woods, de 14 ori câştigător în turnee de mare şlem şi învingător în 71 de rânduri în Circuitul PGA, va fi prezent la Cupa Ryder pentru prima dată din 2006. Posesor a zece victorii, 13 înfrângeri şi două remize, în cinci participări, Woods a ratat victoria din 2008 de la Valhalla, în Kentucky, din cauza unei operaţii de refacere a genunchiului. Fără Woods, Statele Unite, învinsă în precedentele cinci din şase ocazii, a triumfat în faţa Europei, cu scorul de 16 1/2-11 1/2.

Este pentru prima oară când Woods e nevoit să prindă un loc la cea mai importantă competiţie din golful mondial datorită bunăvoinţei căpitanului nejucător. Deşi s-a clasat în doar două rânduri între primii zece sezonul acesta, pe locul patru, la Masters-ul american şi la Openul american, jocul lui Tiger a dat semne de reviriment în ultimul timp, după pauza autoimpusă, cauzată de un uriaş scandal de infidelitate conjugală, scandal care de altfel a dus la divorţul de Elin Nordegren.

În ultimele opt runde disputate, în primele două turnee din playoff-ul Cupei FedEx, Woods a încheiat în cinci rânduri sub 70. La Campionatul Deutsche Bank, turneul care s-a încheiat luni, Woods a realizat trei runde sub 70, ceea ce reprezintă o premieră pentru el, anul acesta. A închis competiţia cu 69 şi s-a clasat al 11-lea, la egalitate.

Johnson, câştigătorul Masters-ului în 2007, este singurul dintre cei patru aleşi care a câştigat anul acesta, după victoria în Turneul cu Invitaţii Crowne Plaza de la Colonial. În plus, s-a clasat al treilea, la egalitate, în Campionatul PGA. Johnson a jucat o singură dată la Cupa Ryder, palmaresul său fiind unul negativ, cu o victorie, două înfrângeri şi un egal, la ediţia din 2006, când americanii au pierdut fără drept de apel.

Cink a încheiat de patru ori între primii 20, în ultimele patru turnee. Învingător în vara anului trecut, în Openul britanic, el a jucat în ultimele patru meciuri disputate împotriva europenilor, câştigând patru meciuri, pierzând şapte şi încheind patru la egalitate.

Europenii au anunţat componenţa echipei săptămâna trecută, când căpitanul nejucător Colin Montgomerie i-a adăugat pe Padraig Harrington, Edoardo Molinari şi Luke Donald lui Lee Westwood, Rory McIlroy, Ian Poulter, Graeme McDowell - câştigătorul Openului american, Martin Kaymer - învingătorul din Campionatul PGA, Ross Fisher, Peter Hanson, Miguel Angel Jimenez şi Francesco Molinari. La europeni îşi vor face debutul în competiţie şase jucători: fraţii Molinari, McIlroy, Kaymer, Fisher şi Hansen.

Apărut de nicăieri

Charley Hoffman a pierdut şirul câştigurilor colaterale, de după victoria în Campionatul Deutsche Bank, aşa cum a uitat să mai numere cele 11 birdies realizate într-o Zi a Muncii cu adevărat excepţională. Americanul a urcat 57 de locuri, până pe 2 în clasamentul Cupei FedEx, cu şanse de a intra în posesia marelui bonus, în valoare de zece milioane de dolari. A obţinut dreptul de a juca în toate cele patru turnee de mare şlem, după ce anul acesta n-a prins niciunul dintre acestea. Asta înseamnă că la primăvară va fi prezent pentru prima dată în carieră la startul Masters-ului american de pe Augusta National.

Şi s-ar putea ca asta să nu fie tot. Fericitul învingător de luni speră să fie inclus în ultima clipă în echipa de Cupa Ryder a Statelor Unite. Declaraţia a făcut-o după ce a încheiat ultima zi la 62, 9 sub par, cel mai bun finiş al unui învingător din istoria turneului de pe TPC Boston, o istorie începută în 2003.

În altă ordine de idei, Tiger Woods a realizat 69 şi şi-a păstrat poziţia de lider al clasamentului mondial, pentru a 274-a săptămână la rând. E drept, şi cu ajutorul lui Phil Mickelson, care a căzut la ultimele nouă cupe, unde a sufert triplu bogey şi dublu bogey, încheind ziua la 76. Woods este aşteptat să se numere printre fericiţii aleşi în Cupa Ryde, alături de Zach Johnson şi Stewart Cink. Cel de-al patrulea loc nu are un favorit clar. Căpitanul nejucător al americanilor, Corey Pavin, va face anunţul luni seara, la New York.

Revenind la Hoffman, acesta se afla la diferenţă de patru lovituri de liderul Jason Day, la începutul ultimei zile. A anihilat ecartul, cu patru birdies consecutive, încă de la începutul rundei. După care a urmat o serie de lovituri, unele excepţionale, altele cu noroc, totul culminând cu atingerea fericită a putter-ului. Odată ce şi-a dat seama că a trecut la conducere, puştiul din California cu pletele-i blonde ieşind de sub şapcă, a continuat cu încă trei birdies la ultimele patru cupe şi a încheiat la cinci lovituri în faţa lui Day (71), Geoff Ogilvy (66) şi Luke Donald (69). Destul de bine, pentru un jucător care venise la Norton, Massachusetts, cu obiectivul declarat de a prinde un loc între primii 70 şi de a prinde un loc şi în cea de-a treia etapă a barajului pentru Cupa FedEx. Hoffman a încheiat cu un total de 262, 22 sub par, şi a egalat recordul turneului, stabilit de Vijay Singh, acum doi ani. Această a doua victorie din Circuitul US PGA, după cea din Clasicul Bob Hope Chrysler, consemnată în ianuarie 2007, îl va urca până în apropierea primilor 50, în clasamentul mondial.

Day a început ultima zi în forţă, după care a început să aibă probleme cu putter-ul. Donald, şi el aflat la conducere, la începutul rundei, a rămas fără victorie în Circuitul PGA din 2006.

Marea dezamăgire a fost Mickelson, cel care avea - a câta oară? - şansa de a-l detrona pe Woods din postura de lider al clasamentului mondial. El a început la cinci lovituri de primul clasat şi avea nevoie doar de o clasare între primii patru, pentru a-şi îndeplini obiectivul. Mickelson s-a aflat în grafic până când a trimis de două ori în obstacol, la cupa a zecea, unde a suferit triplu bogey, ceea ce l-a făcut să încheie ultimele nouă cupe cu un dezastruos 41. S-a repetat oarecum situaţia din urmă cu o lună, când Mickelson era la patru lovituri de lider, la Firestone, şi a închis la 78.

N-a fost o zi prea plăcută pentru jucătorii care nu s-au clasat între primii 70 şi au ratat astfel şansa de a prinde un loc la Campionatul BMW, a treia etapă a playoff-ului, turneu care debutează miercuri, la Cog Hill. Printre aceştia, Steve Marino (76) şi John Rollins (79), căzuţi din top 70.

Foarte aproape de o mare performanţă s-a aflat Kris Blanks, autor al unui 70 şi mult timp prezent la startul turneului din Chicago. Asta până când Charlie Wi a realizat birdie la ultima cupă şi l-a făcut să coboare pe 71. Ultimul loc i-a revenit lui Scott Verplank, cel care se retrăsese sâmbătă, accidentat la încheietura mâinii. Atunci când a aflat că e pe 70, Verplank a apelat imediat la ajutorul medicilor, solicitând o injecţie cu cortizon, luni seara, în speranţa că va putea juca şi săptămâna aceasta.

Andres Romero, cel care a început playoff-ul pe 115 şi a acces la start pe TPC Boston după ce a realizat un putt pentru birdie de la aproape 14 m, la ultima cupă din urmă cu o săptămână, a venit acum cu 72 şi a prins iarăşi un loc in extremis, de pe 68. Marea surpriză s-a numit Tom Gillis, aflat pe 92, până când seria unor excepţionale 65, în cele două zile de weekend, l-a făcut să încheie turneul pe cinci şi să urce până pe 48, cu şansa de a prinde chiar un loc între primii 30 şi de a fi prezent la Campionatul Circuitului.

Viaţa începe după 40 de ani

Veşti bune pentru europeni. Cinci dintre cei 12 jucători de Cupa Ryder ai lui Colin Montgomerie au câştigat cel puţin câte un turneu, de la începutul lunii august şi până în prezent. Cel mai recent succes a fost consemnat duminică, în staţiunea elveţină Crans-sur-Sierre, unde Miguel Angel Jiménez a triumfat în Masters-ul European Omega.

Victoria nu a venit însă fără emoţii. Golferul din Malaga, 46 de ani, avea şase lovituri avans în fruntea clasamentului, cu şapte cupe rămase de jucat, înainte de a se trezi că diferenţa s-a redus la o singură lovitură. Principalul său rival pe toată durata weekendului a fost viitorul coechipier de la Celtic Manor Resort, italianul Edoardo Molinari.

Mai mult, în acel moment a trimis mingea într-un copac, de la tee-ul cupei a 16-a. Italianul a suferit însă bogey, în timp ce Jiménez şi-a revenit şi a scos dintr-un bunker de fairway şi a reuşit par-ul, după care a continuat cu birdie la cupa următoare şi a refăcut diferenţa de trei lovituri faţă de adversar, acceaşi pe care o avusese la începutul zilei.

Aflat la cea de-a 22-a prezenţă consecutivă la startul turneului din Crans-sur-Sierre, Jiménez a câştigat după un 67, patru sub par, în runda finală, cu un total de 263, 21 sub.

El a devenit al optulea jucător ca vârstă învingător în Circuitul European şi primul care-şi trece în palmares trei victorii sezonul acesta. Precedenta astfel de performanţă - trei turnee câştigate într-un singur an - datează de la Paul Casey, în 2006.

Ceea ce face ca situaţia să fie şi mai interesantă este că 11 din cele 18 titluri pe care le are la activ au fost câştigate după ce a împlinit 40 de ani. De atunci, a câştigat mai mulţi bani decât o făcuse în precedenţii 22 de ani ca profesionist.

Victoria jucătorului din Andaluzia urmează celor realizate de Ross Fisher în Openul Irlandez, a lui Martin Kaymer în Campionatul US PGA, a lui Peter Hanson în Openul Cehiei şi a lui Molinari, în urmă cu o săptămână, în Campionatul Johnnie Walker de la Gleneagles.

Spaniolul n-a fost singurul jucător care s-a bucurat la final, în faţa spectatorilor veniţi în număr record la Crans-sur-Sierre. Compatriotul lui Molinari, tânărul în vârstă de 17 ani Matteo Manassero, campion în Openul Britanic la amatori 2009, s-a clasat al treilea, după un 68, trei sub par, şi, datorită cecului în valoare de 125.200 de euro, şi-a asigurat prezenţa în sezonul viitor al Circuitului European, după doar şase turnee disputate ca profesionist.

Molinari a anunţat că va face o pauză de trei săptămâni, pentru a se pregăti aşa cum se cuvine în vederea participării la Cupa Ryder. Aceasta după ce a încheiat primul şi al doilea în ultimele două concursuri. Comparativ, Jiménez a fost al şaptelea, al treilea şi primul, în ultimele trei întreceri.

Este pentru a doua oară în acest senzon când ibericul câştigă un turneu sponsorizat de Omega, după Clasicul Deşertului din Dubai, în prima săptămână din februarie. Celălalt succes al sezonului a fost realizat în Openul Franţei Alstom, în prima săptămână din august. Victoria de la Paris a fost şi cea mai consistentă din punct de vedere financiar, ea fiind recompensată cu un cec în valoare de jumătate de milion de euro. Spre comparaţie, succesul de duminică i-a adus spaniolului în cont ceva mai mult de 333.000. Jiménez ocupă locul opt în Cursa către Dubai, cu câştiguri de peste 1.660.000 de euro. Pe primul loc al ierarhiei europene a câştigurilor a rămas germanul Martin Kaymer, cu mai mult de 2.250.000 de euro.

Tânăr şi neliniştit

El este Matteo Manassero. Şi vom mai auzi despre el. Ca amator, până la cei 17 ani împliniţi în aprilie (Berbec la întretăierea cu Taur), a realizat performanţe care-l recomandă pentru o carieră ieşită din comun. În primăvară, tânărul italian din Verona a doborât un record vechi de peste patru decenii, devenind golferul cu cea mai fragedă vârstă care realizează cut-ul în Mastersul american de la Augusta. La scurt timp după această performanţă şi după ce a împlinit 17 ani, fostul lider mondial al amatorilor a trecut la profesionism şi a debutat astfel la Openul Italiei BMW.

Însă amatorii de golf, cei care se apleacă asupra fenomenului, l-au remarcat în vara anului trecut, când a intrat în posesia medaliei de argint, după ce a încheiat pe cel mai înalt loc ca amator, pe terenul de la Turnberry. Aceasta după ce jucase în primele două runde în flight cu legendarul Tom Watson şi cu consacratul Sergio Garcia. Să nu uităm că avea doar 16 ani...

Joi, tânărul Matteo a izbucnit pe scena Circuitului European. A realizat cea mai bună rundă din scurta-i carieră de profesionist şi s-a instalat la conducere după prima rundă a Masters-ului European Omega, turneul dotat cu premii totale în valoare de două milioane de euro şi care a debutat în staţiunea Crans-sur-Sierre. Italianul a deschis cu 64, şapte sub par, cu şapte birdies, pe un teren în lungime de 6.823 de iarzi. Fapt interesant, el este urmat la doar o lovitură de alţi doi foşti câştigători ai Openului de amatori al Marii Britanii - englezul Graham Storm şi finlandezul Mikko Ilonen.

Desigur, Manassero şi-ar dori să devină cel mai tânăr câştigător din istoria Circuitului European, însă peninsularul s-ar mulţumi şi cu îndeplinirea obiectivului propus în acest sezon, acela de a câştiga suficient de mulţi bani pentru a evita trecerea prin furcile caudine ale şcolii de calificare din noiembrie. Iar pentru aceasta îi este suficientă o clasare pe primele cinci locuri din Elveţia, în condiţiile în care a primit deja şase din cele şapte invitaţii la care are dreptul în acest an. Ultima ar fi cea de la startul Campionatului Dunhill Links, turneu programat luna viitoare în Scoţia.

Pregătiri pentru Cupa Ryder

O dată la fiecare doi ani, lumea golfului este răvăşită de duelul dintre cele două mari forţe mondiale: Statele Unite şi Europa. Pasiuni uriaşe apar în jocul regal şi antic, iar regulile de fair play pălesc oarecum în faţa acestora. Dorinţa de victorie devine mai puternică decât respectarea adversarului şi nu de puţine ori au fost consemnate episoade controversate. N-a făcut excepţie ediţia anterioară, desfăşurată pe traseul clubului Valhalla din Kentucky, un loc unde zeii au surâs gazdelor. Europenii speră să reintre în posesia prestigioasei cupe din argint, donate în 1927 de un oarecare Samuel Ryder, un om de afaceri care a făcut avere din vânzarea prin colet poştal a seminţelor de plante pentru grădină.

De fiecare dată, lupta din cele trei zile, atât cât durează prestigiosul turneu, este precedată de cea pentru prinderea unui loc în echipă. Duminică seara, după încheierea Campionatului Johnnie Walker, căpitanul nejucător al europenilor şi-a anunţat cele trei preferinţe personale, jucători care vin în completarea celorlalţi nouă, deja calificaţi, datorită clasării în varii ierarhii.

Astfel, Colin Montgomerie a optat pentru Francesco Molinari, recentul câştigător al turneului din Scoţia, pentru triplul învingător de mare şlem Padraig Harrington şi pentru englezul Luke Donald. Misiunea scoţianului a fost dificilă, în condiţiile în care a fost nevoit să renunţe la doi jucători cu nume - englezii Paul Casey şi Justin Rose.

Neselecţionarea lui Casey a provocat stupoare chiar şi în rândul adversarilor de peste Atlantic. Englezul ocupă locul nouă în clasamentul mondial, deşi a revenit de curând în Circuit, după o accidentare la coaste care l-a făcut să rateze cea de-a doua jumătate a sezonului trecut. A încheiat al treilea, la egalitate, Openul britanic, a jucat la precedentele trei ediţii ale Cupei Ryder, a câştigat Campionatul Mondial sistem meci din Anglia şi a fost în două rânduri finalist al Campionatului Mondial sistem meci din Arizona.

La fel de dezamăgit a fost şi compatriotul Rose, învingător la începutul verii în două turnee din Circuitul american, în Turneul Memorial şi în AT&T National din Aronimik. În urmă cu doi ani, Rose a debutat excepţional în Cupa Ryder, cu trei victorii şi o înfrângere.

Momentul aflării veştii a fost unul dramatic pentru Harrington şi Casey. Aflaţi în acelaşi flight, în ultima zi a Turneului Barclays, primul din playoff-ul Cupei FedEx, cei doi mai aveau de jucat 12 cupe atunci când Caroline Harrington, soţia irlandezului, a făcut semn caddie-ului pentru a-i comunica lui Padraig vestea cea bună. Implicit, Casey afla prin non-comunicare că nu va fi prezent la începutul lui octombrie la Celtic Manor.

Recapitulând, să notăm numele celor 12 jucători care vor reprezenta Europa în meciul cu Statele Unite: Lee Westwood (Anglia), Rory McIlroy (Irlanda de Nord), Martin Kaymer (Germania), Graeme McDowell (Irlanda de Nord), Ian Poulter (Anglia), Ross Fisher (Anglia), Francesco Molinari (Italia), Miguel Angel Jimenez (Spania), Peter Hanson (Suedia), Edoardo Molinari (Italia), Luke Donald (Anglia) şi Padraig Harrington (Irlanda). Nu mai puţin de jumătate dintre aceştia vor debuta în Cupa Ryder.

Căpitanul nejucător al americanilor, Corey Pavin, îşi va face publice cele patru opţiuni pe 7 septembrie.