Jucătorul anului - Luke Donald. Precizie, şi nu forţă

Ultimul turneu al sezonului în Circuitul European a fost câştigat de jucătorul care a trimis mingea cel mai departe în patru din ultimii cinci ani. Însă marele învingător a fost Luke Donald, englezul care, cu o medie a driving-ului de 282 de iarzi, ocupă doar locul 145 în acea ierarhie, la circa 30 de iarzi în urma spaniolului Alvaro Quiros, a cărui an a fost asemeni unui vis devenit realitate. Nr. 1 în lume, lider în clasamentul câştigurilor din Circuitul US PGA, iar acum campion în Cursa către Dubai - Donald este o dovadă în plus că forţa brută nu aduce neapărat succesul în golf.

Precizia şi jocul scurt excepţionale încă nu i-au adus golferului în vârstă de 34 de ani un titlu de mare şlem, lucru care va rămâne principalul obiectiv în 2012. Însă au contribuit la cele patru victorii ale anului, la cele 20 de clasări între primii zece din ultimele 25 de turnee (extraordinară constanţă!) şi o sumă incredibilă în cont: 9.966.436 de euro!

Primul om din lume care a încheiat sezonul pe primul loc al câştigurilor în cele mai lucrative circuite mondale, Donald nu a încheiat deocamdată anul. Înainte de a se îndrepta către Masters-ul australian de săptămâna aceasta, de la Melbourne, englezul a spus:

"Sunt sigur că există jucători care mi-au urmărit succesele şi şi-au dat seama că nu e nevoie să trimiţi mingea la peste o sută de mile departare. Evident, te ajută să o duci la 350 de iarzi de tee - unul din punctele forte ale lui Alvaro - însă jocul acesta presupune mult mai mult. Şi mie mi-ar plăcea să lovesc şi mai departe, pentru că asta mi-ar uşura mult situaţia, însă trebuie să mă mulţumesc cu ceea ce pot face şi cu talentul pe care-l am. Lumea observă ce am realizat şi cum am realizat. Poate că astfel vor schimba puţin modul de abordare al antrenamentelor."

Donald se mândreşte cu modul său de muncă, însă e drept că alături de el se află o echipă redutabilă, compusă din antrenorul Pat Goss, care-l ajută încă de pe vremea când actuala vedetă a Cupei Ryder juca pentru Universitatea din Chicago, psihologul sportiv Dave Alred, cel care l-a ajutat pe Jonny Wilkinson să aducă trofeul Webb Ellis în vitrina naţionalei de rugby a Angliei, şi caddie-ul John McLaren.

Ultimul a intrat în echipă la sfârşitul lui 2009, când Donald a fost nevoit să ia decizia dificilă de a renunţa la serviciile fratelui Christian.

"Mi-a fost foarte greu - îşi aminteşte el. Însă uneori o schimbare îţi prinde bine. Fratele meu şi cu mine ne-am descurcat onorabil în ultimii opt ani. Însă toţi cei care nu sunt singuri la părinţi ştiu că uneori relaţia se mai şi complică. Chris n-a fost invidios niciodată. De fiecare dată mi-a dorit numai bine, însă relaţia de pe terenul de joc devenise cam tensionată. Atât şi nimic mai mult. Iar asta ne afecta relaţia ca fraţi. Imediat cum i-am vorbit despre asta, şi-a dat seama şi el că despărţirea de pe terenul de golf este cea mai bună soluţie."

În prezent asistent al celui de-al patrulea jucător al lumii, Martin Kaymer, Christian a mers şi l-a felicitat pe Luke după ce acesta a încheiat al treilea ultimul turneu al sezonului - Campionatul Mondial Dubai.

"Mi-a spus doar atât: Felicitări! Tata ar fi fost mândru de tine. Bravo, pentru că ai câştigat pentru tata."

La rândul său, Donald are doi copii. Cea de-a doua fiică s-a născut la scurt timp după decesul subit al tatălui. Dacă o carieră de golfer rămâne în istorie prin numărul de turnee de mare şlem câştigate, familia sa nu va trebui să-şi mai facă griji în privinţa existenţei de zi cu zi, până la sfârşitul vieţii. Numai din câştigurile realizate în turneele jucate anul acesta, englezul şi-a mărit contul cu un total de 7.359.552 de euro. A încasat un bonus de 1.499.710 pentru că a încheiat al treilea în ierarhia Cupei FedEx din Statele Unite şi încă un bonus, valorând 1.107.174 pentru victoria în Cursa către Dubai.

Totalul său, de 9.966.436, care poate fi majorat săptămâna aceasta, este superior oricărui câştig anual realizat vreodată direct din jocul de golf de Tiger Woods, incluzând aici şi sezonul 2006, când acesta a câştigat 11 turnee.

Mai mult, Donald a încheiat cu un total cumulat de 116 sub par în Circuitul US PGA Tour şi la 90 sub par în turneele jucate în Circuitul European, iar aici nu am luat în calcul cele două concursuri jucate în sistem meci, unul câştigat, iar celălalt încheiat în finală.

A câştigat Cursa către Dubai, deşi a jucat cu şase turnee mai puţin decât al doilea clasat în această ierarhie a câştigurilor - Rory McIlroy. A încheiat primul în clasamentul american al banilor, deşi s-a prezentat la şapte turnee mai puţin decât următorul rival, Webb Simpson. Dubla aceasta este o performanţă istorică.

În 2012, Donald va încerca să-şi creeze şanse la câştigarea, dacă se poate, a tuturor celor patru turnee majore. Primul va fi Masters-ul de la Augusta, acolo unde a încheiat al patrulea anul acesta şi al treilea la debutul consemnat în 2005. Dacă se va menţine la acest nivel de performanţă, n-ar fi nicio surpriză dacă în aprilie Donald ar primi jacheta verde din partea colegului său de joc din Circuitul European - sud-africanul Charl Schwartzel.